Isi mai duce cineva aminte de Gattaca?
Sunt putine filme care te marcheaza sau te lumineaza. Sunt putine filme care iti deschid ochii pentru a intelege si dintr-o alta perspectiva realitatea care te inconjoara. Sunt putine filme care mai contin un mesaj care sa insemne ceva.

In viata de multe ori cand o iei pe un drum mai greu, sunt momente in care te simti la pamant, simti ca e mai simplu sa renunti si sa o iei pe calea mai usoara… Este greu sa mergi inainte, zi de zi, sa te simti ca inca nu ai ajuns acolo unde ai planuit in timpul in care l-ai alocat… Si sa fi frustrat, sa nu ai intotdeauna suportul de care crezi ca ai nevoie…

Sa depinda prea multe de tine, sa aduci oameni prin care sa scazi acea dependenta, dar sa constati ca nu exista acel commitment, ca pentru ei e doar un job si nimic mai mult.
Dar aceasta nemultumire uneori e cauzata de faptul ca fara sa iti dai seama, singur iti cresti standardele si micsorezi timpul…

Se intampla uneori ca oameni de langa tine sa iti aduca aminte de ce faci ceea ce faci, se intampla sa ai parte de experiente interesante si sa lucrezi in echipa cu multi oameni, acestia sa depinda de ceea ce faci tu, sa fie dezorientati fara un task care sa il indeplineasca. Si atunci cand ii indrumi, simti ca tot efortul depus, toata experienta acumulata uneori mai ajuta la ceva.
Se intampla sa discuti cu oameni care isi desfasoara job-ul din inertie, sa fie nemultumiti de el, dar in acelasi timp nemotivati sa schimbe ceva. Sa le tii un “discurs” despre directiile schimbarii, sa simti cum tresare licarirea in ochi, si sa incerci sa fi picatura chineazeasca pentru a provoca un foc dintr-o licarire. Daca 10 aud, 5 inteleg, 3 simt si unul ajunge sa schimbe ceva, atunci misiunea e indeplinita.

Managerii din Romania sunt fricosi si lasi. Le este frica de orice subaltern. Le e teama ca daca vor crea un mediu propice, cat de curand unul din subalterni ii va lua locul. Daca vor stabili indicatori de performanta, vor monitoriza ce se intampla, daca vor incuraja feedback, propuneri de schimbare in sensul imbunatatirii, daca vor da curs ideilor bune care apar, atunci iadul pe pamant:

• pozitia le e amenintata
• autoritatea lor este atacata
• salariul va fi diminuat in detrimentul angajatilor
• angajatii il vor barfi la sef, ii vor pune bete in roate, vor cere salarii din ce in ce mai mari
• angajatii vor stii si ei de ce muncesc si nu ii va mai putea expedia cu texte ref la KPI pe care numai el ii stie si nu ii mai poate refuza cererea de marire de salariu, reprosand un caz care il are inregistrat de acum nu stiu cat timp

Vad oameni in pozitie de middle management pentru ca erau cei mai buni workeri, vad oameni in pozitii de manager ca sunt prea vechi intr-o companie sa nu aiba pozitie de conducere, vad oameni in pozitie de manager ca asa s-a decis, vad oameni in pozitia de manager din orice motiv numai ala ca e potrivit pentru pozitia aia.

Generalizarea e facuta cu un scop: cei care nu sunt lasi si fricosi nu sunt manageri; ori sunt incompetenti si nu stiu cu ce se mananca pozitia lor ori au pasit intr-o treapta superioara si sunt mult mai mult decat manageri. dar asta e alta discutie.

Revenind la film, urmati-va visul, chiar daca drumul nu e usor.

No related posts.