Zilele trecute a aparut studiul referitor la dezvoltarea comertului electronic in Romania si am tras o concluzie mai mult satirica referitor la faptul ca femeile nu cumpara online.
Daca promovam completarea chestionarului pentru studiu in anumite cercuri, aveam un procent majoritar de femei, dar sa ne referim la datele studiului… Rezulta ca aproape 80% din cumparatorii online sunt barbati.
Ce decizii importante de business pot lua pe baza asta:
- angajez consultante dragute la vanzari si ofer si live support pentru clientii magazinului (cei care au cumparat deja, altfel atrag public irelevant)
- la sediu, angajez personal de sex feminin si care sa fie placute publicului; o sa fiti uimiti ce rabdare au clientii stand la coada asteptand marfa sau factura;
- in showroom e bine sa aveti o echipa: cineva care stie sa recomande solutia potrivita si o dra de decor care sa aduca argumente solide cum ar fi: “luati acest laptop, uitati ce bine se asorteaza cu rochia mea
”…
- la receptie service, la fel, dra foarte draguta, si aici un standard mai inalt; am un amic care a avut un laptop Acer in service la Scop 40 de zile si nu prea a comentat nimic pentru ca era prea draguta persoana de la service…
Daca managerul e un barbat, poate lua mai usor deciziile. Daca managerul e femeie, se intampla de cele mai multe ori sa fie frustrata si nu ia deciziile corecte. Business-ul e business, o decizie buna trebuie sa fie luata indiferent de ce presupune.
Trecem la un alt subiect si anume decizia de cumpare. Ieri am luat un laptop pentru o prietena care il lua pentru sefa ei. Solicitarea initiala a venit pentru un Fujitsu-Siemens. Eu am intrebat care ar fi cerintele pentru el, am primit o lista si am cerut opinia unui specialist pe care il consider cel mai bun din Romania. Mi-a raspuns prompt, iar aseara am luat unul din modelele propuse chiar daca era un pic mai mult decat bugetul alocat initial. Clienta era extrem de incantata de laptop, chiar daca a costat mai mult si clar nu era la cel mai bun pret din piata.
Sincer, nu cunosc vreun om din jurul meu care sa se fi uitat pe vreo 30 de site-uri sau pe price.ro sa gaseasca cel mai bun pret la un produs. Conversatia ca dincolo era mai ieftin, apare mult mai rar fata de: ia de la aia ca il au pe stoc, ti-l livreaza mai repede, sunt seriosi, nu dispar maine cu criza asta mondiala, etc…
A fost o perioada in Romania, cand puteai falimenta orice banca de pe piata daca desfasurai o campanie media. In UK, daca faceai acelasi lucru referitor la Barclays de exemplu, lumea zicea ca esti nebun. Zvonistica, e un sport, si exista multi performeri, dar incet-incet uite ca avem si noi brand-uri.
70% din piata a cumparat de la eMAG in 2007, anu asta probabil mai bine de 50-60% au cumparat/vor cumpara de la eMAG. eMAG nu are cele mai bune preturi. Diverta (dol.ro) mi-a luat vreo 20 roni pe o amarata de punga, 30 roni pe o felicitare.
Pretul nu mai e pe primul loc in decizia de cumparare, in opinia mea, de ceva vreme. Brandul si serviciile sunt cele care primeaza. Brandul e cel care iti ofera incredere, serviciile iti aduc beneficii si impreuna cu produsul formeaza o solutie. Fie criza, fie foamete, fie orice o fi…
Strategia baza pe pret duce spre faliment, pentru ca din marja de 1-2% nu iti acoperi nici card online, nici cheltuieli, nici marketing, nici nimic… Iar cand furnizoru iti ia din termenu de plata, ai dat de al’ negru.
Pretul trebuie sa fie decent, nu cel mai bun. +2-3-5% fata de cel mai bun pret din piata e prea bine.
